Piri-piri: sosul african dus în Portugalia
Cel mai scurt sos din serie: cinci ingrediente, zece minute, fără gătit și fără așteptare. Se face în mojar, se folosește imediat și de asta are un gust pe care niciun sos îmbuteliat nu îl are.
E sosul care a călătorit în ambele sensuri. Portughezii au dus ardeiul iute din Americi în Africa, unde a devenit piri-piri, iar apoi l-au adus înapoi în Europa ca sos deja făcut, cu nume african.
Tip: Gătit | Timp: 10 minute | Cantitate: aproximativ 150 ml | Iuțeală: (4/5)
Ingrediente
- 60 g ardei iuți mici roșii, de preferat piri-piri sau thai
- 1/2 linguriță de usturoi tocat foarte mărunt
- 1/2 linguriță de ghimbir proaspăt ras
- 1 linguriță de zeamă de lămâie proaspătă
- 1 lingură de ulei de măsline
- sare, după gust
Mod de preparare
- Scoate codițele. Semințele rămân. La un sos atât de scurt, ele sunt parte din corp.
- Toacă ardeii foarte mărunt. Cu cuțitul sau, mai bine, pisează-i în mojar cu un vârf de sare. Sarea funcționează ca abraziv și scoate uleiurile din ardei.
- Adaugă usturoiul și ghimbirul. Tot în mojar, și mai pisează un minut, până se leagă într-o pastă neuniformă.
- Pune acidul. Zeama de lămâie, amestecată cu pisălogul.
- Toarnă uleiul. În fir subțire, amestecând. Sosul se leagă și devine lucios.
- Sărează și gustă. Corectează acum. Sosul e gata.
- Folosește-l imediat. Piri-piri e cel mai bun în prima oră. Nu e gândit pentru borcan.
Ardeiul: piri-piri
Piri-piri e numele swahili al unui ardei mic, roșu și foarte iute, care crește sălbatic în Africa de Est și de Sud. Botanic e apropiat de bird's eye, iar iuțeala e în aceeași zonă: directă, rapidă, fără prea multă zăbavă.
Dacă nu îl găsești, ardeii thai sunt cel mai bun înlocuitor, iar chiltepin funcționează și el. Detalii în articolul despre ardeiul piri-piri.
Un ardei care a făcut înconjurul lumii
Ardeiul iute e american. A ajuns în Africa pe corăbiile portugheze, în secolul XVI, și a prins atât de bine în Mozambic și Angola încât a devenit sălbatic. Localnicii l-au numit piri-piri, ceea ce înseamnă, simplu, „ardei-ardei".
De acolo s-a întors în Portugalia ca rețetă, iar de acolo a ajuns pe mesele din toată lumea sub formă de pui piri-piri. E unul dintre cele mai clare exemple de mâncare care nu aparține unui singur loc.
Cum îl folosești
- Mojarul chiar face diferența. Blenderul taie, mojarul strivește și scoate uleiurile. La un sos de cinci ingrediente, se simte.
- Se face în cantitate mică, de fiecare dată. Nu are conservanți și nu are nevoie, fiindcă se termină în aceeași masă.
- Pe pui, în ultimele minute de grătar, plus încă puțin peste, la servire.
- Cu de două ori mai mult ulei, devine marinată. Lasă carnea în el o oră înainte de grătar.
- Lămâie, nu lime. Profilul portughez cere lămâie; lime-ul îl duce spre Caraibe.
Păstrare și siguranță
E singurul sos din serie pe care nu îl păstrezi. Face parte din felul în care e gândit.
- La frigider, acoperit cu ulei: 5 zile, dar deja nu mai e la fel.
- Ardeii tocați se pot ține congelați, iar sosul se face pe loc din ei.
- Nu se pasteurizează, ar distruge tot ce îl face bun.
- Uleiul se poate solidifica la rece. Se limpezește la temperatura camerei.
Dacă nu vrei să-l faci acasă
Dacă vrei aceeași iuțeală directă, dar dintr-o sticlă care stă în frigider, ăsta e cel mai apropiat ca senzație.
Cel mai apropiat sos din magazin: Fat Cat in Heat
Alte variante apropiate:
- Heartbeat Scorpion iuțeală mare, într-un sos fluid și fructat.
- Cholula Chili & Usturoi pentru cine vrea usturoi și ardei, dar mai blând.